31 Decembrie. Aşa cum bine spunea cineva, niciodată nu va mai fi 2008. Astăzi este ultima zi. Ultima. Apoi debutează un nou an- 2009- despre care încă nu ştim ce ne rezervă.

     Uneori mă gândesc cât de repede a trecut anul, dar încercând să îmi amintesc întâmplări petrecute în această perioadă de timp, totul mi se pare atât de îndepărtat… Încerc să resimt sentimente şi senzaţii cunoscute în aceste 366 de zile şi parcă tot ceea ce văd este o imagine distorsionată; parcă mi-am trăit viaţa privind pe fereastra unui tren accelerat. Şi nu am o slujbă care să îmi ocupe timpul, nu practic vreun sport, nu am un hobby “devorator de timp”, nu sunt o persoană ocupată. Sunt doar copil. Un copil aiurit.

      Totuşi ce a însemnat 2008 pentru mine?  Nerespectând neapărat o ordine (cronologică sau în funcţie de importanţă), bătrânul an, asemenea unui puzzle mare terminat prea repede, este format din multe, multe piese…. Cunoştinţe noi cu care am păstrat sau nu legătura, persoane interesante, două săptămâni de Egipt- diiii,cămilăăăăă!, tabăra de la Oradea, fotografii, nişte cărţi drăguţe, magic fm şi ultimele nopţi de vară aproape pierdute ascultându-l pe Eugen :), apoi din 15 septembrie Magic Nights şi bineînţeles,şcoala… muzică, pc, îndrăgosteală, dezîndragosteală, iar îndrăgosteala şi tot aşa :)) , descoperirea că profu’ de mate e de treabă, o vară care a trecut repejor, nişte dvd-uri, pierdere de vreme din belşug, dorinţe, remuşcări, cont pe deviant ( http://alexaaandra.deviantart.com ), blog, ziua mea, Eurovision(Biondo-Shine ), râsete şi voie-bună, Crăciun drăguţ- cu colindători, sarmale, cadouri şi familie…răceală, răceală, răceală şi operaţie de amigdalite, un nou membru al familiei- Vicky, motanul, întâmplări mai mult sau mai puţin haioase, trandafiri, nisip, fel şi fel de planuri şi idei care au rămas doar la stadiul de vise, fericire temporară :), soare şi căldură, zâmbete risipite …

      Dar cred că cineva ar trebui să facă ceva în legătură cu trecerea prea grăbită a timpului- să ne punem baterii, să mărim anul, să se oprească limbile ceasului. Dacă aş putea, aş fura timp, dar nu ştiu să existe vreun magazin care să îl vândă, ori vreo plantaţie de unde să poată fi cules.

      Totul a trecut mult prea repede. A fost primăvară- pomii mă încântau cu frumuseţea lor şi cu aromele pe care le împrăştiau. A fost vară- marea şi soarele m-au făcut să îi iubesc, verdele mă energiza în căldura înăbuşitoare. A fost toamnă şi emoţii precum în poezia lui Nichita mă copleşeau; frunzele colorate vrăjeau pe oricine.  Acum e frig şi zăpadă nu e. Doar Sărbătorile fac din iarnă un anotimp deosebit. 2008 se termină, dar rămâne acea “eu” de 16 spre 17 ani, plină de iluzii, vise, gânduri – toate călătoare. Acestea nu se vor mai întoarce. Anii mei, anii voştri rămân în urmă. Vrem să trăim viitorul, dar pierdem prezentul. Dar ce trecut, prezent şi viitor, când timpul e cel mai mare farseor? Vă zic eu, ne joacă pe degete. El, care trece peste clipe importante, care şterge amintiri, mătură prieteniile dintre oameni şi care pare atât de greu de avut …

       Aşa că savuraţi momentele acestea, petreceţi de revelion, zâmbiţi, simţiţi-vă bine! Sunteţi unici!

        La mulţi ani!

Top 5 filme

văzute  în 2008, care m-au impresionat:

1. “Zeitgeist”  http://www.blinkx.com/video/zeitgeist-the-movie-official-release-subtitrare-in-romana/gYB5lcn_5o4OZTw-U01vqQ
2. “La Vita é Bella” http://www.imdb.com/title/tt0118799/plotsummary
3. “A Walk to remember” http://www.imdb.com/title/tt0281358/
4. Documentar Apă  http://video.google.com/videosearch?q=Documentar+Apa&emb=0&aq=f#
5. “Click” http://www.imdb.com/title/tt0389860/

Top 5 cărţi

citite în 2008, care m-au impresionat:

1. “Unde eşti?”-Marc Levy
2. “Nuntă în cer”-Mircea Eliade
3. “Zece negri mititei”-Agatha Christie
4. “Maitreyi”-Mircea Eliade
5. “Ion”-Liviu Rebreanu

Cred că judecarea unei persoane după nişte aparenţe întâmplătoare dovedeşte lipsa de experienţă în relaţiile cu oamenii sau,uneori trădează chiar monstruleţul verde numit invidie. Dar ar fii o nedreptate să catalogăm persoanele care ţin cont de aparenţe, doar cunoscând acest lucru, pentru că omul are un caracter  prea complex pentru ca o singură opinie, un singur gest să îl poată descrie.

       Nu încurajez clasificarea persoanelor şi formarea unei păreri imediate. Cunoaşterea unui individ implică mai mult de cinci minute de conversaţie (uneori, ne formăm opinii chiar şi fără a purta o conversaţie),  o fotografie (vezi hi5), o simplă vorbă aruncată-n vânt…Suntem mult prea complecşi ca personalitate, însă de multe ori putem lăsa o impresie greşită celor din jur.

        Deseori avem o urmă de dispreţ faţă de cineva doar pentru că nu ne place nouă cum arată, cum se îmbracă, ce statusuri pune pe messenger, în ce cartier stă sau pentru că este mai bun decât noi în anumite domenii. Să fim serioşi, un singur cuvânt spus despre o persoană nu o poate caracteriza. În plus, personalităţile noastre în plin proces de asimilare pot fi formate chiar din trăsături constrastante. Sunt bun, dar în unele momente pot fi şi rău; sunt generos, dar şi egoist; sunt aiurit, dar şi serios. Sunt om. Şi asta implică multe.

        Am fost plăcut surprinsă de persoane despre care îmi formasem o opinie greşită, pe baza unor aparenţe înşelătoare. De aceea mi-ar plăcea să stăm mai mult să cunoaştem o persoană ( bineînţeles, nu poţi cunoaşte un om în totalitate nici după o viaţă întreagă; mereu te va surprinde cu ceva nou ), să nu ne mai grăbim cu concluziile chiar dacă trăim în ‘secolul vitezei’, să lăsăm superficialitatea deoparte, să fim mai profunzi în gândire şi să îi privim pe cei din jur din diferite puncte de vedere. Fiecare este deosebit în felul său.

     Se spune că încă de când ne naştem îmbătrânim. Copii fiind,ne dorim să ajungem la maturitate,însă atunci când realizăm rapiditatea cu care anii au trecut peste noi şi întâlnim greutăţile vieţii, parcă, parcă ne dorim să fim din nou copii lipsiţi de griji, copii ce cred că cerul este verde şi iarba albastră ,copii ce pot înlătura barierele realităţii cu un simplu surâs nevinovat…

     Îmbătrânim fizic, dar asta nu este o scuză şi pentru “alterarea” sufletului. Pentru că tinereţea reprezintă o stare de spirit,nu o etapă a vieţii. Nu se defineşte prin obraji rumeni,trup de invidiat şi piele fără riduri, ci ţine mai mult de voinţa,entuziasmul şi imaginaţia fiecăruia. Anii pot lăsa pielii amintiri numite riduri, dar pierderea optimismului sapă ridurile sufletului.

     Bucuria de a participa la jocurile vieţii, tresărirea inocentă a inimii în întâmpinarea unei banale raze de soare, zâmbetul dăruit chiar şi unei persoane necunoscute , amintirea întâmplării ce îţi aduce mereu plăcuta stare de visare – toate ne fac mai fericiţi şi astfel, mai tineri. Pesimismul, invidia, ura şi renunţarea la propriile idealuri îmbătrânesc inima.

      Să zâmbim zi de zi şi aşa putem spera că vom fi tineri şi la şaptezeci de ani.  Niciodată gândirea pozitivă nu a făcut rău cuiva.

“Orice tânăr e ca un copil născut noaptea, care vede răsăritul soarelui şi crede că ziua de ieri n-a existat niciodată”- W. S. Maugham

 Multe ore de psihologie de până acum m-au atras.(nu pot spune toate,pentru că aş minţi J ). Şi mi-a plăcut mult şi textul lui Coelho din “Alchimistul” …acela cu taina fericirii.

Mi-am dat seama că într-adevăr,noi,oamenii, căutăm fericirea,scopul nostru este atingerea  acestei fericiri absolute,însă deseori ne putem comporta asemenea tânărului fiu de negustor,care întaia oară s-a închis într-o lume a sa şi a fost preocupat doar de sarcina pe care o avea de îndeplinit,astfel neputându-se bucura de lucrurile frumoase ce îl înconjurau; a doua oară,tânărul lipsit de experienţă,cade în cealaltă extremă,se bucură de frumosul care îl înconjoară,însă uită de ceea ce avea de fapt de făcut…. Ei bine,de aici am tras cu toţii numeroase concluzii la orele de curs…

Iar eu,de multe ori am stat aşa frumos şi am visat,(asta fac de obicei)m-am gândit la ceea ce mă face pe mine fericită.Dar aici nu e vorba de ‘fericirea absolută’.Pentru că dacă la asta m-aş referi,aş da nas în nas cu o simplă şi totodată complexă iluzie.Să fim serioşi…fericirea se compune din lucruri mărunte.Dar trebuie să căutăm să fie cât mai dese momentele de fericire temporară,de “fericire ieftină”. Şi aşa,gândindu-mă când îmi tresare inima,îmi amintesc fel şi fel de senzaţii care mi-au dăruit fericire temporară-melodia preferată auzită la radio,chiar dacă o pot asculta oricând la telefon sau pc,reuşitele surorii mele,sentimentul incomparabil din dimineţile însorite şi senine,luna plină,o fotografie deosebită şi în mod sigur sunt multe alte lucruri mărunte dar care îşi fac bine datoria la momentul lor,răsfăţându-mă cu bucuria clipei,fericire efemeră,la fel ca toate sentimentele pe care le încercăm clipă de clipă,dar pe care tindem să le prelungim în eternul vieţii noastre,chiar dacă ele se dovedesc din ce în ce mai nestatornice.

      De curând,la spital am întâlnit o bătrână-genul de persoană pe care o întâlneşti o singură dată,iar apoi fiecare îşi vede de propria cale.Fără să ne cunoaştem şi în ciuda diferenţei semnificative de vârstă,dar şi de mentalitate şi percepţie asupra a ceea ce ne înconjoară,am vorbit mult.Iar concluzia mea e că acea femeie era fericită.Vorbea despre nepoţii ei cu o nemaivăzută afecţiune şi îmi povestea diferite întâmplări petrecute alături de ei,parcă retrăind totul.Râdea gândindu-se la ei şi la poznele pe care le făceau încă din copilărie,dar şi acum,când toţi erau majori.Pentru ea erau încă nişte copii.A avut grijă de ei de mici,a vorbit cu ei,a muncit pentru ei.Şi deşi pentru societate ei sunt mediocrii,pentru bunica sunt deosebiţi.Deşi au întâmpinat mereu greutăţi,au continuat să zâmbească şi să o facă fericită pe femeia care i-a sprijinit dintotdeauna.Optimismul, bucuria de a trăi şi de a fi alături de nepoţi se citeau în ochii ce au văzut multe…

        Aţi întâlnit persoane fericite?(şi mă refer la aceea restrânsă,ceva mai mult decât cea trecătoare,dar mai puţin decât himera-fericire absolută)

         Ce vă aduce fugară bucurie? 

6 Decembrie.Pentru mulţi,deschiderea sezonului cadourilor.Pentru mine,o simplă zi. Deoarece nimic nu se poate compara cu Crăciunul.

Mă emoţionează deja amintirea acelei senzaţii ‘de Crăciun’,de iarnă.

Atmosfera de căldură în sânul familiei,de bucurie de a dărui…dansul ritmic al beculeţelor,agitaţia pregătirii bucatelor,colindele  ce contribuie la senzaţia de fericire, copiii timizi asteptând răsplata pentru urări şi cântece,cadourile ascunse şi curiozitatea de a afla la ce s-a gândit părintele/prietenul că ţi-ar putea aduce un zâmbet pe buze,mirosul de brad(esenţă,bineînţeles,ori câteva crenguţe.În niciun caz nu cred că un brăduţ care creşte ani de zile merită sacrificat pentru două săptămâni,fie ele cât de speciale) şi desigur,bradul pe care ne străduim să îl facem de fiecare dată mai frumos decât anul precedent,dulciurile de sub el,la care ne gândim cu toţii şi pe care abia aşteptăm să le devorăm după zile/săptămâni de post…portocalele.Nu ştiu de ce,dar mintea mea deseori asociază mirosul de portocale cu iarna,îndeosebi cu perioada Crăciunului.Şi asta nu înseamnă că mănânc portocale numai atunci

..optimismul ce ne îmbată şi ne îndeamnă să privim cu speranţe în inimi către noul an,dar şi împlinirea cu care privim către anul ce e pe cale de a se încheia,zicându-ne că am trecut peste obstacole cu bine,sănătoşi,zâmbind.

Zăpada!Zăpada este cireaşa de pe tort. Ei bine,dacă zilele de Crăciun sunt presărate cu nămeţi,atunci ne putem considera protagoniştii unei sărbători de basm.

Dar prea banale sunt cuvintele şi nimic nu ar descrie suficient de bine fericirea calmă în care ne învăluie zilele naşterii Domnului,sărbătoarea care divinizează ideea de familie.

Totuşi,v-aţi gândit oare până acum ce aţi vrea să vă aducă Moşul?:)

Eu m-am gândit,fie că e vorba de lucruri materiale,sau nu….

Iată ce-mi doresc!

*  “Iubirea din nou”-Philippe Ferest

*  “Vânătorii de zmeie”-Khaled Hosseini

*  “Tărâmul făgăduinţei”-Chris Abani

*  “Ochii tăi m-au văzut”-Sjon

*  “Mă numesc Salma”-Fadia Faqir

*  “Portocalele nu sunt singurele fructe”-Jeanette Winterson

* ceas cu ajutorul căruia timpul să nu mai treacă aşa de grăbit

* cd Maroon 5;Outlandish

* pizza mare si bună

* fiecare persoană să fie fericită(sunt conştientă că e vorba de ceva imposibil,dar m-aş mulţumi şi numai cu o fericire trecătoare,de scurtă durată,un zâmbet sincer)

* să dispară răutatea,invidia,ura…

* să ştiu germană

* să fiu o persoană (mai) bună

* să aduc fericire

…Voi ce vă doriţi?

                                                                                                                                Alexa