Gânduri Călătoare

     31 Decembrie. Aşa cum bine spunea cineva, niciodată nu va mai fi 2008. Astăzi este ultima zi. Ultima. Apoi debutează un nou an- 2009- despre care încă nu ştim ce ne rezervă.

     Uneori mă gândesc cât de repede a trecut anul, dar încercând să îmi amintesc întâmplări petrecute în această perioadă de timp, totul mi se pare atât de îndepărtat… Încerc să resimt sentimente şi senzaţii cunoscute în aceste 366 de zile şi parcă tot ceea ce văd este o imagine distorsionată; parcă mi-am trăit viaţa privind pe fereastra unui tren accelerat. Şi nu am o slujbă care să îmi ocupe timpul, nu practic vreun sport, nu am un hobby “devorator de timp”, nu sunt o persoană ocupată. Sunt doar copil. Un copil aiurit.

      Totuşi ce a însemnat 2008 pentru mine?  Nerespectând neapărat o ordine (cronologică sau în funcţie de importanţă), bătrânul an, asemenea unui puzzle mare terminat prea repede, este format din multe, multe piese…. Cunoştinţe noi cu care am păstrat sau nu legătura, persoane interesante, două săptămâni de Egipt- diiii,cămilăăăăă!, tabăra de la Oradea, fotografii, nişte cărţi drăguţe, magic fm şi ultimele nopţi de vară aproape pierdute ascultându-l pe Eugen :), apoi din 15 septembrie Magic Nights şi bineînţeles,şcoala… muzică, pc, îndrăgosteală, dezîndragosteală, iar îndrăgosteala şi tot aşa :)) , descoperirea că profu’ de mate e de treabă, o vară care a trecut repejor, nişte dvd-uri, pierdere de vreme din belşug, dorinţe, remuşcări, cont pe deviant ( http://alexaaandra.deviantart.com ), blog, ziua mea, Eurovision(Biondo-Shine ), râsete şi voie-bună, Crăciun drăguţ- cu colindători, sarmale, cadouri şi familie…răceală, răceală, răceală şi operaţie de amigdalite, un nou membru al familiei- Vicky, motanul, întâmplări mai mult sau mai puţin haioase, trandafiri, nisip, fel şi fel de planuri şi idei care au rămas doar la stadiul de vise, fericire temporară :), soare şi căldură, zâmbete risipite …

      Dar cred că cineva ar trebui să facă ceva în legătură cu trecerea prea grăbită a timpului- să ne punem baterii, să mărim anul, să se oprească limbile ceasului. Dacă aş putea, aş fura timp, dar nu ştiu să existe vreun magazin care să îl vândă, ori vreo plantaţie de unde să poată fi cules.

      Totul a trecut mult prea repede. A fost primăvară- pomii mă încântau cu frumuseţea lor şi cu aromele pe care le împrăştiau. A fost vară- marea şi soarele m-au făcut să îi iubesc, verdele mă energiza în căldura înăbuşitoare. A fost toamnă şi emoţii precum în poezia lui Nichita mă copleşeau; frunzele colorate vrăjeau pe oricine.  Acum e frig şi zăpadă nu e. Doar Sărbătorile fac din iarnă un anotimp deosebit. 2008 se termină, dar rămâne acea “eu” de 16 spre 17 ani, plină de iluzii, vise, gânduri – toate călătoare. Acestea nu se vor mai întoarce. Anii mei, anii voştri rămân în urmă. Vrem să trăim viitorul, dar pierdem prezentul. Dar ce trecut, prezent şi viitor, când timpul e cel mai mare farseor? Vă zic eu, ne joacă pe degete. El, care trece peste clipe importante, care şterge amintiri, mătură prieteniile dintre oameni şi care pare atât de greu de avut …

       Aşa că savuraţi momentele acestea, petreceţi de revelion, zâmbiţi, simţiţi-vă bine! Sunteţi unici!

        La mulţi ani!