Gânduri Călătoare

     Se spune că încă de când ne naştem îmbătrânim. Copii fiind,ne dorim să ajungem la maturitate,însă atunci când realizăm rapiditatea cu care anii au trecut peste noi şi întâlnim greutăţile vieţii, parcă, parcă ne dorim să fim din nou copii lipsiţi de griji, copii ce cred că cerul este verde şi iarba albastră ,copii ce pot înlătura barierele realităţii cu un simplu surâs nevinovat…

     Îmbătrânim fizic, dar asta nu este o scuză şi pentru “alterarea” sufletului. Pentru că tinereţea reprezintă o stare de spirit,nu o etapă a vieţii. Nu se defineşte prin obraji rumeni,trup de invidiat şi piele fără riduri, ci ţine mai mult de voinţa,entuziasmul şi imaginaţia fiecăruia. Anii pot lăsa pielii amintiri numite riduri, dar pierderea optimismului sapă ridurile sufletului.

     Bucuria de a participa la jocurile vieţii, tresărirea inocentă a inimii în întâmpinarea unei banale raze de soare, zâmbetul dăruit chiar şi unei persoane necunoscute , amintirea întâmplării ce îţi aduce mereu plăcuta stare de visare – toate ne fac mai fericiţi şi astfel, mai tineri. Pesimismul, invidia, ura şi renunţarea la propriile idealuri îmbătrânesc inima.

      Să zâmbim zi de zi şi aşa putem spera că vom fi tineri şi la şaptezeci de ani.  Niciodată gândirea pozitivă nu a făcut rău cuiva.

“Orice tânăr e ca un copil născut noaptea, care vede răsăritul soarelui şi crede că ziua de ieri n-a existat niciodată”- W. S. Maugham