Fericire ieftină
Multe ore de psihologie de până acum m-au atras.(nu pot spune toate,pentru că aş minţi J ). Şi mi-a plăcut mult şi textul lui Coelho din “Alchimistul” …acela cu taina fericirii.
Mi-am dat seama că într-adevăr,noi,oamenii, căutăm fericirea,scopul nostru este atingerea acestei fericiri absolute,însă deseori ne putem comporta asemenea tânărului fiu de negustor,care întaia oară s-a închis într-o lume a sa şi a fost preocupat doar de sarcina pe care o avea de îndeplinit,astfel neputându-se bucura de lucrurile frumoase ce îl înconjurau; a doua oară,tânărul lipsit de experienţă,cade în cealaltă extremă,se bucură de frumosul care îl înconjoară,însă uită de ceea ce avea de fapt de făcut…. Ei bine,de aici am tras cu toţii numeroase concluzii la orele de curs…
Iar eu,de multe ori am stat aşa frumos şi am visat,(asta fac de obicei)m-am gândit la ceea ce mă face pe mine fericită.Dar aici nu e vorba de ‘fericirea absolută’.Pentru că dacă la asta m-aş referi,aş da nas în nas cu o simplă şi totodată complexă iluzie.Să fim serioşi…fericirea se compune din lucruri mărunte.Dar trebuie să căutăm să fie cât mai dese momentele de fericire temporară,de “fericire ieftină”. Şi aşa,gândindu-mă când îmi tresare inima,îmi amintesc fel şi fel de senzaţii care mi-au dăruit fericire temporară-melodia preferată auzită la radio,chiar dacă o pot asculta oricând la telefon sau pc,reuşitele surorii mele,sentimentul incomparabil din dimineţile însorite şi senine,luna plină,o fotografie deosebită şi în mod sigur sunt multe alte lucruri mărunte dar care îşi fac bine datoria la momentul lor,răsfăţându-mă cu bucuria clipei,fericire efemeră,la fel ca toate sentimentele pe care le încercăm clipă de clipă,dar pe care tindem să le prelungim în eternul vieţii noastre,chiar dacă ele se dovedesc din ce în ce mai nestatornice.
De curând,la spital am întâlnit o bătrână-genul de persoană pe care o întâlneşti o singură dată,iar apoi fiecare îşi vede de propria cale.Fără să ne cunoaştem şi în ciuda diferenţei semnificative de vârstă,dar şi de mentalitate şi percepţie asupra a ceea ce ne înconjoară,am vorbit mult.Iar concluzia mea e că acea femeie era fericită.Vorbea despre nepoţii ei cu o nemaivăzută afecţiune şi îmi povestea diferite întâmplări petrecute alături de ei,parcă retrăind totul.Râdea gândindu-se la ei şi la poznele pe care le făceau încă din copilărie,dar şi acum,când toţi erau majori.Pentru ea erau încă nişte copii.A avut grijă de ei de mici,a vorbit cu ei,a muncit pentru ei.Şi deşi pentru societate ei sunt mediocrii,pentru bunica sunt deosebiţi.Deşi au întâmpinat mereu greutăţi,au continuat să zâmbească şi să o facă fericită pe femeia care i-a sprijinit dintotdeauna.Optimismul, bucuria de a trăi şi de a fi alături de nepoţi se citeau în ochii ce au văzut multe…
Aţi întâlnit persoane fericite?(şi mă refer la aceea restrânsă,ceva mai mult decât cea trecătoare,dar mai puţin decât himera-fericire absolută)
Ce vă aduce fugară bucurie? 
…am ajuns sa cred ca fericirea deplina nu exista…dar am invatat ca fericirea se compune dn toate momentele aceala frumoase ale vietii…dn tot ce’i mic…puse impreuna sunt ceva imens…care iti umplu sufletul de bucurie cand iti amintesti…
si bunica mea e fericita knd vin copiii si nepotii la ea;;)…ii place s fim toti, sa vorbim, sa ne aducem aminte de multe lucruri petrecute in copilarie si mereu spune ca atunci knd ne vede asha pe toti my traieste 100 de ani;))..asta o face cea my fericta:)
frumos:”>
like it >:D<
Persoane fericite,in adevaratul sens al cuvantului nu cred ca exista,deoarece sunt foarte multe piedici care stau in calea fericirii,insa am vazut persoane cu o fericire “restransa,ceva mai mult decat cea trecatoare”,pentru care lucrul care le bucura,le face sa uite de alte griji si de lucruri mai triste.
Lucrurile care imi aduc o fugara fericire,sunt lucruri simple.Sunt fericit atunci cand:ies cu prietenii,cand ascult muzica,in seara de Craciun si chiar si atunci cand dorm deoarece in vis pot atinge fericirea absoluta.
ce ma face pe mine fericita?!:-?…cred ca m-ar apuca ziua de maine daca stau sa ti le insir…pentru ca pe mine ma face fericita orice copil mic pe care il vad pe strada(si sunt multi copii p lumea asta:D)sunt fericita daca persoanele de langa mine sunt fericite…si sunt multe persoane pe lumea asta(bn,recunosc,aici am exagerat putin:D)stiu doar ca in momentu asta as fi fericita daca as auzi ca azi nu se face scoala pt ca NU AM NICIUN CHEF:(
si eu am ajuns la parerea k fericirea nu exista intru totul…exista anumite lucruri kre sa nu te faca fericit pe deplin…sunt unele lucruri kre te indispun…exista si momente knd suntem fericiti,si nimeni si nimic nu ne poata strica aceasta fericire…pe care o ‘’savuram”,as putea sa zic…
si eu sunt fericita,dar nu asa km as vrea sa fiu,exista unele lucruri kre nu ma lasa sa am bucur indeajuns…
cred ca cea mai mare fericire ti-o aduc copiii si nepotii, o persoana poate sa spuna ca e cu adevarat fericita atunci cand are nepoti pentru ca stie ca prin ei va supravietui si ea in vremuri pe care fizic nu le va mai prinde!
Stii ca adoOr tot ce scrii si ce gandesti, defapt de ador pe tine. Am gasit in tine o buna prietena>:D< pe care o iubesc enorm. Mi`e dor de clipele de vara..cand stateam pana seara si vorbeam..si imi cer scuze ca nu prea am mai vorbit de la un timp. Timpul trece repede..nu mai stiu de mine:))
Ma incanta tot ce ai scris aici si m.am mai relaxat si acum ma simt mai bine, doar tu stii de ce.
Fericirea este chipul tau.!
mha ce sa zic:-??……esti sooper talentata:X…ai o imaginatsie bogata…partea asta de filozoafa;)) nu tsio cunosteam dar ma bucur k am cunoscut-o…..Eu una sunt de parere k fericirea completa niciodata nu o potsi atinge…..pentru ca intotdeauna exista acel ceva care nu te lasa sa o atingi….indiferent cat de mic ar fi acel lucru…..de exemplu…ca tot ai adus tu vorba de bunicii…o bunica este fericita cand are nepotsi,ii adora,si ii iubeste mai mult k pe propii ei copii (asa se intampla de fel)…insa daca acestia sunt departe de ea….nu este complet fericita pt ca nu-i poate avea aproape.Exista mii de astfel de exemple!
Eu ma simt fericita atunci cand imi am prieteni adevaratsi atunci cand sunt trista sau cand sunt vesela aproape,cand imi dau seama ca exista persoane care ma iubesc,nu numai persoane invidioase,atunci cand ma indargostesc….atunci cand fac un cadou iar pesoana respectiva este fericita,atunci cand primesc un cadou….atunci knd toata familia este reunita……atunci cand imi amintesc de zilele de vara…..atunci cand ascult o melodie care imi place si indiferent de starea in care ma aflu ma inveseleste….Mai sunt si altele dar daca stau sa le insir pe toate as scriu un roman:))!
Te kiss dulce!!!:*
hey..chiar esti talentata ;x … ti’am zis..alchimistu a fost the “book” of my life :)) kt despre oameni cu adev fericiti..nush cat e de corecta e chestia asta…adik fericirea permanenta nu exista,dar exista unele momente care ne fac sa uitam de grijile cotidiene…desi n’am atins inca extazul (in fericire :)) ) pot spune cateva cuvinte despre.fericirea,de cele mai multe ori,se “nimereste” pe langa noi,in momentul in care avem mai mare nevoie sa evadam…sh de obicei fericirea se naste din lucruri marunte..de ex..ne dorim forte mult ceva,avem o aspiratie f mare sh parcurgem niste etape in acest sens,ne bucuram de fiecare lucru marut care ne apropie de realizarea noastra sh in final cand reusim acel lucru imposibil la inceput,vrem mai mult,sh actuala fericire devine ambitie sh tot asa.lucrurile mici le cladesc pe cele mari,de aceea noi epuizam fericirea pe implinirea lor.::.cunosc o persoana,foarte speciala care face din fiecare clipa un moment de fericire.mentalitatea ei :viata e asa cum ti’o faci.corect!in timp ce altii nu ies din casa decat pt a merge la scoala,acea persoana are darul de ai binedispune pe toti prin energia si pofta de viata de care da dovada in fiecare zi,fie ca ploua,fie ca e soare,fie ca sufletul ei zace zdorbit..stie sa profite de viata..toti spun k la varsta noastra trebuie sa invatam,invatam,invatam..sh cum ramane cu distractia.ah..da..dak iei note mari te sh distrezi :-@ dar ce sunt notele mari? pana la urma atunci cand o sa mori,sf petru n’o sa’ti ceara carnetu de note: “oh vai,ai avut la liceu 2 medii de 6..sorry,nu intri in rai”..la aceasta varsta trebuie in primul rand sa traiesti sh sa inveti asa..pe parcurs :)) sh ar fi cazu sa incepi sa’ti formezi propria fericire,pentru k la 30 de ani cand termini facultatea sh masteru` sh doctoratu o sa’ti dai seama k ai pierdut mult timp…sh la ce ti’a folosit atata invatatura dak maine da o masina peste tine sh mori (suna nashpa dar asa e)..de aceea trebuie in primul rand sa traiesti,sa inveti sa fi fericit,pt k nu stii knd ti se termina viata sh n’ai facut nimic sa te bucuri de ea…
gata..am aberat destul :)) [:*]
mha ce sa zic:-??…esti sooper talentata:X:X:X….ai o imaginatsie bogata…..nu-tsi cunosteam latura asta dar ma bucur ca am avut prilejul sa o cunosc….Eu cred ca fericirea deplina nu poate fi atinsa….pt ca intotdeauna exista acel ceva care nu este implinit….indiferent cat de neinsemnat ar fi acel lucru….de exemplu…..ca tot ai adus vorba de bunici….o bunica este fericita atunci cand are nepotsi,se mandreste cu ei,pur si simplu ii adora,ii iubeste mai mult decat pe copii sai(asta se intampla de cele mai multe ori)…dar daca acestia sunt departea…ea nu este pe deplin fericita pt ca nu ii poate avea alaturi….
Eu sunt fericta atunci cand prietenii imi sunt aproape la bine si la greu….la greu pt a ma ajuta…la bine pt a-mi impartasi fericirea cu ei….cand imi dau seama ca exista persoane care ma iubesc nu numai persoane care ma invidiaza …..sunt fericita atunci cand primesc un cadou…atunci cand daruiesc un cadou iar persoana respectiva este fericita…atunci cant toata familia este unita….atunci cand imi amintesc de zilele de vara sau de boacanele pe care le faceam cand eram mai mica…..atunci cand am indragostesc…atunci cand ascult melodia mea preferata si indiferent de starea in care m-as afla ma inveseleste…atunci cand:-??….o mie de alte lucruri mici dar care imi fac viatsa mai frumoasa…daca stau sa le insir pe toate as scrie un roman!
te kiss dulce:*>:D<!!!
Imi place mult cum gandesti
, felul tau de a fi. Fericirea …ce bine ar fi sa traim multi ani, sanatosi…ce fericiti am fi 
, cu cei dragi langa noi, cei care ne inteleg,care ne ajuta…ce bine fi..:(
“alchimistu”-prima carte citita fara obligatie(no school)
legat d fericire imi vin multe mom in care am fost fericita prin cap… d genu celei din intrebarea ta..am fost l mare c persoana iubita(cred k nu e nevoie sa dezvolt),imbratisarile acelea sincere ale parintiilor/buniciilor cu lacrimi in varful ochiilor,un cadou impaturit d sute d ori in hartii si pus in zeci d cutii:D…imi amintesc acu foarte bine o faza…eram c un ex-preten prin oras si am inceput sa ma plang in felul meu copilaros ca vreau guma daia colorata care bagi mondede d 5000 si rotesti d maneta si pica:X:X:X…si desi eram departe de un loc in care gaseam asa cva…mi-a zis sa astept ca are nitica treaba si devenind disparata,in 10 min a venit c 2 gume:D..
iar legat d oameni in varsta..bunici etc…c pot spune..tocmai c ma uitam l TV si o femeie vorbea c un bebe in patutz:”nepotzelu’l mamaia”:-@
sincer cred ca bunici sunt mai mult implicati in viata copilului decat parintii…si asta nu numai datorita experientzei lor sau faptului k au mai mult timp liber..ci doar pentru ca se inteleg mai bn…comunica mai bn..exista dorintza aceea de a fii iar copil pe care batranii le-o impartasesc celor mici prin gesturi minore si nesemnificative..dar care totusi valoreaza atat de mult…
>:D<
bai…deci esti nemaipomenita, pe bune!chiar imi place cum scrii.
si acum sa spun ce este, pentru mine, fericirea.
este atunci cand sunt cu persoanele pe care le iubesc, si nu spun asta doar pentru ca “asa spun toti”, ci pentru ca asa e. iubesc sa fiu cu ei, sa radem, sa glumim, sa vorbim, sa dezbatem problemele noastre “grave” de adolescenti.
sunt fericita atunci cand observ ca ma inteleg doar din priviri cu singura persoana care conteaza cu adevarat, sau poate e doar in imaginatia mea acest lucru, desi uneori mi’a fost dovedit faptul ca este ceva real. si chiar daca ar fi doar in imaginatia mea, ce daca? eu sunt fericita si punct.
starea de fericire imi apare prin minte atunci cand, seara, dupa cum mi’am facut un obicei, ascult muzica la tel, cu nelipsitele casti [addicted] si visez cu ochii deschisi la anumite lucruri pe care le’as face daca s’ar petrece cu adevarat unele intamplari pe care mi le imaginez eu.
sunt fericita atunci cand e soare afara, cred ca de fapt pentru toti soarele inspira optimism, o stare de bine.
si ceea ce tu ai scris mi-a amintit de “Fericire” de la Vama Veche, trupa mea de suflet: “Fericire-i cand iarba apare, fericire-i cand raza de soare, intra in cort si iti mangaie fata aeru`i curat…” astea sunt doar cateva din versurile care imi exprima atat de multe si cu care sunt in totalitate de acord.
:* >:D<
mereu fercirea e stricata de ceva
sau cinva
cnd credeai k e perfect:-<
, corect
ia uite, ai mai multe commentarii decat am avut eu vreodata la vreun articol de-al meu … ti-am zis eu ca scrii mai bine ca mine
imi place noua tema :D:D:D
particularly good at. Great news, nonetheless.
Fantastic, Great Improvement, Keeping Working Hard, Wow.